miercuri, 22 noiembrie 2017

strigăt din adâncul Căderii

Cum să nu piară lumea
dacă tot mai mult din ea
se întoarce împotriva
Dragostei care o ține?

lumea se sinucide...
dar Doamne nu o lăsa să o facă
și cu inima mea!....

smulge-o din mine și arunc-o
dincolo de lume....

să mor ascultând
cum inima mea
se rostogolește
în adâncul

inimii Tale....

GÂNDURI de POST

”Adevărata neagonisire creștină este necunoscută, neînțeleasă, lumii. Și dacă am mai adăuga că ea ajunge să cuprindă, nu numai neagonisirea celor materialnice, ci chiar pe cea a celor ”intelectuale”, atunci majoritatea oamenilor ar considera-o curată nebunie. Oamenii văd în cunoștințele lor științifice bogăția lor duhovnicească(”spirituală”), fără să bănuiască că există o altă cunoaștere mai înaltă și o bogăție cu adevărat neasemuită, aducătoare de adâncă odihnă. În goana după confortul material oamenii și-au pierdut confortul duhovnicesc, și astăzi dinamismul materialist, din ce în ce mai mult își asumă un caracter drăcesc. Și nu este de mirare, căci aceasta nu este alta decât dinamica păcatului.
Iubirea agonisirii izgonește dragostea de Dumnezeu și de om. Și oamenii nu o văd, și nu vor să înțeleagă că din nedreptatea acestor năzuințe ce stăpânesc mințile și inimile lor izvorăsc nenumăratele suferințe ale întregii lumi.”(Păr. SOFRONIE Saharov)

P.S. Inclusiv iubirea agonisirii ”intelectuale” izgonește dragostea de Dumnezeu și de om.
Una este a citi dumnezeieștile cuvinte pentru a cunoaște Dragostea care le rostește, și alta pentru a lua, prin cunoștință, puterea de a fascina și stăpâni mințile celorlalți, îmbătat până la nebunie, până la extaz mistic drăcesc, de sine însuși.... 
De aici cuvintele Apostolului: CUNOȘTINȚA TRUFEȘTE, IUBIREA ZIDEȘTE. CĂUTAȚI DRAGOSTEA....(1Cor 13:13, 14:1)
Doamne miluiește!

marți, 21 noiembrie 2017

CONȘTIINȚA ORTODOXĂ

”Desigur, dacă ne limităm la aspectul exterior al vieții bisericești de zi cu zi, lesne putem cădea în deznădejde și chiar în sminteală. Însă când vom avea în noi înșine conștiința esenței adânci a Bisericii și a vieții dumnezeiești pe care o cuprinde, atunci nici o condiție exterioară, oricât de grea sau urâcioasă ar fi ea uneori, nu ne va mai clătina de pe piatra dragostei lui Hristos, după cuvântul prorocului David: Pace este multă celor ce iubesc legea Ta, și nu este lor sminteală(Ps. 118:165)”(Păr. Sofronie SAHAROV)

luni, 20 noiembrie 2017

A FI CREȘTIN

”A fi creștin înseamnă a intra în luptă...împotriva începătoriilor și a domniilor, și a stăpânitorilor întunericului veacului acestuia, împotriva duhurilor vicleniei celor de supt ceruri(Ef.6:12). Nimeni, absolut nimeni nu va ieși biruitor din această luptă, de nu va fi împreună cu Hristos, Care a biruit lumea(Io. 16:33). Mintea cosmică a lui Lucifer ademenește sufletul cu câte un gând sau altul și face ca omul să urmeze lui; el infectează cu boala cea de moarte purtătoare - mândria; el a avut cea mai mare reușită asupra întâiului nostru părinte, Adam, sugerându-i impulsul autoîndumnezeirii, și până acum observăm că aceasta este una dintre cele mai puternice intrumente ale lui împotriva omului. Cea mai mare parte a omenirii a intrat și intră în luptă cu Dumnezeu.(...)
În lumina acestei cunoașteri, noi știm acum calea către vecinica desăvârșire(Mt. 5:48) Lumea însă a continuat să trăiască în cercul vrăjit al problemelor animale: probleme economice, de clasă socială, de naționalitate, de rasă, și altele asemenea lor. Oare nu pentru aceea că au iubit întunericul mai mult decât lumina(Io. 3:19)? Oare nu pentru aceea că nu au dorit din răspunteri să se asemene Lui(Hristos), urmând Lui în paza poruncilor Lui?”
( Păr. Sofronie Saharov)

sâmbătă, 18 noiembrie 2017

vindecarea inimii oarbe surde și mute

Iisuse, Iisuse, Iisuse,
zorii inimii vin
doar din Numele Tău...

Iisuse, Iisuse, Iisuse.....
rostindu-Ți Numele
aud cum suspină
în inima mea

Dumnezeu....

învierea cea de toate zilele

iar am căzut Doamne între tâlhari
între hoții de copilărie
căci iar m-am jucat de-a oamenii mari
și-acum mi-e inima pustie...

și nu mai pot Doamne să trăiesc deloc...
stau întins în moarte și privesc în sus...
și deodată fulgeră, tună,
și-ncepe să plouă
în inima mea
cu
IISUS....

fluturele

dimineața a venit ca un fluture
care s-a așezat pe sufletul meu
s-a oprit cu aripile încremenite
și-l aștepta așa pe Dumnezeu

eu mă uitam la el cum așteaptă
și am rămas și eu toată ziua așa
stând cu aripile inimii, încremenite
ca un fluture așezat
pe dragostea Ta....


strigăt din adâncul Căderii

Cum să nu piară lumea dacă tot mai mult din ea se întoarce împotriva Dragostei care o ține? lumea se sinucide... dar Doamne nu o lăsa ...