Mântuitorul

Mântuitorul

duminică, 23 iulie 2017

Cântecul lui Finees

Ortodoxia nu e despre bine și rău
ci despre  LUME și ÎMPĂRĂȚIA CERURILOR.

A fi creștin înseamnă 
a primi ÎMPĂRĂȚIA CERURILOR în inima ta 
și a da roadele ei
prin viața ta.

Oricine vrea LUMEA și slava ei
trebuie să i se închine și să-i slujească
lui Satan.
Oricine vrea ÎMPĂRĂȚIA CERURILOR și Slava ei
trebuie să I se închine și să-i slujească
lui Hristos.

Dar a apărut o ortodoxie
care I se închină lui Hristos
și-i slujește lui Satan:
care vine în Biserică, în PRIDVORUL ÎMPĂRĂȚIEI,
ca să obțină LUMEA.
Credinciosul acestei ortodoxii
stă cu fața trupului spre ÎMPĂRĂȚIE
iar cu cea lăuntrică,
a sufletului,
spre LUME....

A apărut o ortodoxie
în care Biserica este o instituție
a Statului, Trupul lui Mamona,
o ortodoxie care slujește
la doi stăpâni.

Vă aduceți aminte de Finees
care a înjunghiat cu o suliță
pe un israelit și o madianită 
ce curveau în fața poporului 
ce plângea, în frunte cu Moise,
la ușa lui Dumnezeu?

Așa sunt Sfinții Închisorilor
în ortodoxia de azi:
o suliță ce-i junghie
trupul împreunat cu lumea...

Binecuvântată să fie junghierea aceasta!
Mărească-se rana ei
în inimile noastre!
Adevărata evlavie e cea care
mărește neîncetat această rană!
Căci doar prin ea mai suntem vii,
doar prin durerea ei ne mai ținem
în dragostea lui Hristos!

Haidem la Ușa lui Dumnezeu
să ne junghiem curvia inimii
cu sulița Evangheliei!
căci Ușa ne e pururea deschisă
și nu Dumnezeu
ci curvia inimii noastre ne împiedică
să intrăm...

Ah,
inima noastră preacurvă!
Cum se mai preface ea că vrea ÎMPĂRĂȚIA CERURILOR,
în timp ce iubește cu patimă
LUMEA!
Fiecare rugăciune a ei
e un scuipat
pe fața lui Hristos...

Haideți, iubiților, să junghiem
duhul lumii
în inimile noastre!

sâmbătă, 22 iulie 2017

O PĂRERE

Cred că avem scandaluri în Biserică, pentru că lipsește Marele Scandal pe care trebuie să-l propage, neîncetat, Biserica: Evanghelia după care fiecare om va fi judecat de Hristos.
Avem scandaluri de fapt divers, pentru că ”scandalul” Evangheliei a devenit, în Biserică, fapt divers.
Lipsește Cutremurul despre care consemnează Faptele Apostolilor: Și pe când se rugau astfel, s-a cutremurat locul în care erau adunați, și s-au umplut toți de Duhul Sfânt și grăiau cu îndrăzneală cuvântul lui Dumnezeu(4,31). Aici este descrisă funcționarea normală a Bisericii; marea problemă a contemporaneității nu este uzurparea normalității de către tot ce este mai aberant, căci aceasta se produce automat după cea dintâi și cea mai mare problemă a lumii: ieșirea din normalitate a Bisericii. 
Când conștiințele nu mai sunt cutremurate de Duhul Sfânt prin Evanghelie, atunci vor fi cutremurate de duhul lumii, prin presa de scandal.
Când inimile și trupurile credincioșilor nu mai sunt cutremurate de Duhul Sfânt, atunci vor fi zgâlțâite și tăvălite prin toate noroaiele, de duhul lumii.
Când lipsește beția Rusaliilor, se înmulțește cea chimică; când lipsește dragostea frățească, prosperă curvia; când lipsesc fericirile lui Hristos, se înmulțește fericirea contrafăcută a lumii. Omul e o ființă însetată de viață și fericire; chiar și curăția de inimă, atunci când o caută, o face pentru că altfel nu mai poate ajunge la ele....
Această ”criză de normalitate” , de ”scandal binecuvântat”, a Bisericii, se reflectă și în aparatul ei misionar: nu există o agenție de știri mai inodoră, incoloră și insipidă ca Basilica. Știrile ei par să fi fost vii acum vreo două mii de ani. E singura agenție de comunicare care manevrează informațiile doar după ce au fost aduse în stare fosilizată: făcând, astfel, Biserica să pară o instituție specializată în uciderea și conservarea evenimentelor. Și umbra asta rece se lasă, mai întâi, peste Evanghelie....
Trinitas pare a fi postul de televiziune al unei firme de pompe funebre, care se ocupă cu îngroparea ortodoxă a bucuriei de a trăi: prezentatorii par împăiați, iar invitații trecuți înainte de emisiune printr-o donație severă de sânge. Dialogurile miros a dezinfectant și parcă au fost în prelabil pasteurizate: există toate virtuțile creștine și toate citatele patristice posibile, dar sunt servite în stare congelată; e o sterilizare forțată a vieții, pe care, numai o frică atroce de a nu-ți strica imaginea publică, o poate impune. Și frica aceasta de a nu-ți compromite imaginea publică, e cea mai sigură cale de a asasina silențios, interiorul, conținutul.... 
Am fost la Trinitas și știu, din experiență personală, că acolo lucrează oameni în carne și oase, oameni minunați, cu suflete calde și vii; așa cum știu, din mila lui Dumnezeu, că în Biserică, mai există Viață... Dar comunicarea cu lumea e trecută prin filtre de aseptizare, de fariseism și cărturărie, care scot tot viul....
Mă doare inima de ierarhul și preotul acuzați, și parțial dovediți, de păcate strigătoare la Cer....
Și mă tot gândesc că sămânța acestor căderi prosperă tare bine sub ”obrazul curat”, spălat cu dezinfectant nu cu lacrimi, al evlaviei civilizate de tip Trinitas-Basilica. Este exact modelul degenerării europene: ”rezolvarea” problemelor interne, prin investiții tot mai abundente în fațadă: ”rezolvarea” problemelor duhovnicești, prin întărirea aparatului administrativ.... 
De fapt, o Biserică vie nu poate evita scandalul: ori cel provocat societății păcatului de mărturisirea lui Hristos Cel Răstignit ori cel provocat de coborârea noastră de pe cruce, pe scara compromisului duhovnicesc, până la treapta scandalului penal....

idolatrie ortodoxă

în loc să ne zdrobim inima
cu Adevărul,

noi Îi cioplim din ea
o copie de piatră

și-i zdrobim pe toți cei care
refuză să i se închine...



vineri, 21 iulie 2017

idealul meu de poet ortodox

(se dedică fraților de la atelierul de sculptură)

idealul meu de poet ortodox
este un David
care în loc de harfă ține la piept
o drujbă...

și ai cărui psalmi răsar
din transformarea în rumeguș
a idolilor de azi...

ce fel de poet sunt eu

sunt un herald împărătesc
cam prostovan, brutal și ticălos
ce neștiind să cânte
din trompeta lui de aur
vă dă cu ea în cap,
strigând ca un nebun,
să faceți loc iubirii
lui Hristos...

o lectură ortodoxă

o lectură ortodoxă are loc atunci
când
mintea citește Evanghelia
și
inima aude
Cântarea Cântărilor.....


joi, 20 iulie 2017

Hai!

”Cuvântul lui Dumnezeu, Evanghelia, Noul Testament, nu este o carte pe care este suficient să o citim. E o carte care trebuie citită și de al cărei duh trebuie să ne lăsăm pătrunși: numai atunci viața noastră se va schimba, va fi plină de har, fericită, roditoare...
Fără cuvântul lui Dumnezeu ne secătuim, murim de sete. De aici vin angoasa, beția și crimele.”   (Pr. Dimitrie Dudko)

Cuvântul lui Dumnezeu ne răstignește și ne înviază.
Bate cuie în mâinile care vor să fure și să ucidă. În picioarele care alergă să facă răul sau țin calea largă a tuturor deșertăciunilor, pustia plină de miraje și de cadavrele sufletelor amăgite...
Înfinge spini în gânduri, rănește mintea noastră rece cu mila lui Dumnezeu, face să sângereze gândirea punând în ea toate rănile ascunse ale oamenilor pe care îi judecă...
Iar la urmă, înfinge o suliță în coaste, ca să se convingă că răul, ura și răzbunarea, nu mai trăiesc în noi, că tot sângele lor otrăvit s-a scurs din inimă, prin rănile pe care ni le-a făcut Adevărul......
Ni se ia viața care minte, înșeală și ucide. Ne-o ia o moarte care ne îmbrățișează mai cald decât viața pe care ne-a luat-o....
Și nu ni se dă alta. Rămânem morți. Morți față de viața noastră și față de noi înșine. Morți față de Răul din care s-au ivit viața noastră și sinele nostru..
Exact ce ne trebuie ca să putem iubi.
Căci Evanghelia ne ia viața și ne dă dragostea. Pentru că numai dragostea știe să facă binele. Pentru că numai dragostea știe să fie fericită. Pentru că dragostea e învierea noastră.
Precum din leul ucis de Samson curgea miere, așa din Hristos cel Răstignit, curge dragoste.
Vestea Bună e că ni s-a dat o dragoste mai tare ca moartea.
Haideți să ne apropiem prin Evanghelie de Cruce și să ne umplem inimile! Hai!

Cântecul lui Finees

Ortodoxia nu e despre bine și rău ci despre  LUME și ÎMPĂRĂȚIA CERURILOR. A fi creștin înseamnă  a primi ÎMPĂRĂȚIA CERURILOR  în inima t...