luni, 24 iulie 2017

Cântecul lui Finees

Ortodoxia nu e despre bine și rău
ci despre  LUME și ÎMPĂRĂȚIA CERURILOR.

A fi creștin înseamnă 
a primi ÎMPĂRĂȚIA CERURILOR în inima ta 
și a da roadele ei
prin viața ta.

Oricine vrea LUMEA și slava ei
trebuie să i se închine și să-i slujească
lui Satan.
Oricine vrea ÎMPĂRĂȚIA CERURILOR și Slava ei
trebuie să I se închine și să-i slujească
lui Hristos.

Dar a apărut o ortodoxie
care I se închină lui Hristos
și-i slujește lui Satan:
care vine în Biserică, în PRIDVORUL ÎMPĂRĂȚIEI,
ca să obțină LUMEA.
Credinciosul acestei ortodoxii
stă cu fața trupului spre ÎMPĂRĂȚIE
iar cu cea lăuntrică,
a sufletului,
spre LUME....

A apărut o ortodoxie
în care Biserica este o instituție
a Statului, Trupul lui Mamona,
o ortodoxie care slujește
la doi stăpâni.

Vă aduceți aminte de Finees
care a înjunghiat cu o suliță
pe un israelit și o madianită 
ce curveau în fața poporului 
ce plângea, în frunte cu Moise,
la ușa lui Dumnezeu?

Așa sunt Sfinții Închisorilor
în ortodoxia de azi:
o suliță ce-i junghie
trupul împreunat cu lumea...

Binecuvântată să fie junghierea aceasta!
Mărească-se rana ei
în inimile noastre!
Adevărata evlavie e cea care
mărește neîncetat această rană!
Căci doar prin ea mai suntem vii,
doar prin durerea ei ne mai ținem
în dragostea lui Hristos!

Haidem la Ușa lui Dumnezeu
să ne junghiem curvia inimii
cu sulița Evangheliei!
căci Ușa ne e pururea deschisă
și nu Dumnezeu
ci curvia inimii noastre ne împiedică
să intrăm...

Ah,
inima noastră preacurvă!
Cum se mai preface ea că vrea ÎMPĂRĂȚIA CERURILOR,
în timp ce iubește cu patimă
LUMEA!
Fiecare rugăciune a ei
e un scuipat
pe fața lui Hristos...

Haideți, iubiților, să junghiem
duhul lumii
în inimile noastre!

Un comentariu:

  1. E frumoasa poezia... Dar parca e cam dur sa spunem ca fiecare rugaciune a inimii noastre e un "scuipat pe fata lui Hristos". Daca omul este in cautarea lui Hristos, daca se STRADUIE, sa nu spun "se chinuie".., sa traiasca "in Hristos", nu se poate ca rugaciunea lui sa fie un scuipat... Suntem impartiti, da, suntem impatimiti...A iubi cu patima lumea... O inima care iubeste cu patima lumea, este o inima care nu se roaga, cred, deloc. Nicio rugacinue, cat de mica ar fi, din inima noastra IMPARTITA, nededicata total Domnului ( caci, ce stim noi despre o inima daruita total Lui ? ), nu poate fi un scuipat pe obrazul Lui. Caci daca e asa, atunci intreaga noastra exixtenta caldicica, chiar atunci cand SE VREA daruita lui Dumnezeu, este un scuipat... A iubi cu patima lumea este cuvant tare. A iubi cu adevarat pe Hristos este un cuvant si mai tare. Suntem in zona caldicelii cei mai multi din cei care ne ducem la biserica, chiar spovedindu-ne si impartasindu-ne. Dar un om caldicel poate intra in zona "fierbinte" printr-o anumita imprejurare... Dvs. ati facut o poezie, iar eu bat campii... :)

    RăspundețiȘtergere

lingurițe de Cafea

În Evanghelie nu sunt cuvinte  mari și mici, toate cuvintele ei sunt  cerești.... Căci cuvintele Evangheliei nu au rostul de a explica...