joi, 27 iulie 2017

LUCRUL de care avem CEA MAI MARE NEVOIE

Adevărat, adevărat zic vouă, că vine ceasul și acum este, când morții vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu și cei care vor auzi vor învia.(IOAN5,25)

Lucrul de care noi, credincioșii ortodocși de azi, avem cea mai mare nevoie, e o ...CRIZĂ MORALĂ!
Nu râdeți! Vă rog.
Știu că sintagma aceasta e pe buzele Presei de 27 de ani, în gurile politicienilor și analiștilor de tot felul, că toată lumea o invocă și o reclamă: dar, deși omniprezentă în vocile lumii până la saturație, ea lipsește, cu desăvârșire, ÎN INIMILE oamenilor.
Am putea parafraza pe Isaia Proorocul: Poporul acesta mă cinstește cu o criză morală a buzelor, dar criza morală este departe de inimile lor.
Toată lumea se luptă să rezolve criza morală, dar în sensul de a o depărta de conștiințele oamenilor; NUMAI IISUS HRISTOS SE LUPTĂ SĂ O DECLANȘEZE ÎN INIMILE OAMENILOR! Ba mai mult, nu doar să o declanșeze, ci să o acutizeze până la explozia conștiinței, a mormântului moral în care a fost îngropată; să o acutizeze până la strigătul căinței, pînă la urletul disperat al sufletului care cere MÂNTUIRE, IZBĂVIRE, din această pregustare a iadului care e CRIZA MORALĂ!

Da, toată lumea se luptă cu CRIZA MORALĂ, s-o țină afară, în politică, economie, sport, educație, oriunde dar numai în inimă nu, cum mi-a strigat odată un pacient de la Psihiatrie despre Iisus Hristos: că Îl acceptă oriunde, în biserici, în icoane, în slujbe, în cărți, în Cer, dar numai în inimă NU! Și striga asta din toți rărunchii, cu o panică absolută, înspăimântat de Hristos-în-inimă ca de moarte! Iar Scriptura spune că numai ”HRISTOS-CEL-DINTRU-NOI e NĂDEJDEA SLAVEI”!
Ținem CRIZA MORALĂ afară, pentru că odată intrată în inimă, Îl cere pe Hristos! Așa cum Hristos, intrat în dialog cu o inimă, îi provoacă, mai întâi, o teribilă CRIZĂ MORALĂ: căci numai CRIZA MORALĂ e ușa pe care poate intra Hristos într-o inimă, numai CRIZA MORALĂ este puntea între Evanghelie și inima omului!
E suficient să vă aduc aminte de femeia samarineancă, cum după un început teologic, super-înalt, al discuției, ca să-i ofere, concret, apa vie, Iisus îi declanșează o CRIZĂ MORALĂ: o face să recunoască o viață de desfrâu.... Și după CRIZA MORALĂ, femeia spune: cred că acest om e Hristos pentru că mi-a spus tot ce am trăit, așa cum numai Dumnezeu putea să o facă.... 

Nu spun nici o noutate când afirm că România contemporană, sub atenta monitorizare a U.E. se transformă, încet și sigur, într-o instituție de boli mintale, de TOATE bolile mintale posibile: prin ”vaccinarea” cu toți microbii și virușii morali ai secularizării, adică ai morții sufletești. O vaccinare care are un singur scop: distrugerea oricărui început de CRIZĂ MORALĂ în sufletul omenesc. Căci, cât mai e posibilă CRIZA MORALĂ, atunci mai e posibilă încă învierea sufletului....

Dar nu mă doare că dracul e drac, că e rău și negru: mă doare că B.O.R. nu e, decât sporadic, individual, accidental, gura lui Hristos. Dacă ar fi, atunci am auzi glasul lui Hristos, glasul care înviază morții. o înviere care începe, ÎNTOTDEAUNA, cu o CRIZĂ MORALĂ, cu ceea ce Sf. Ioan Evanghelistul numește ”învierea osândei” în conștiința omenească, cu un cutremur moral care fisurează și crapă încrederea în sine și în lume, prin zguduirea sufletului care a început să simtă viața proprie ca un mormânt! Pe când, ceea ce auzim din ce în ce mai evident de la Biserică este o evanghelie a cărui glas nu mai înviază morții, ci doar le furnizează morților o integrare ortodoxă, adică smerită, în groapa comună a globalizării.
Pentru U.E. criza morală este imperfecta supunere a românilor față de Bruxelles.
Pentru Statul român, e incompleta și insuficienta fiscalizare (a se citi jupuire) a populației.
Pentru intelighenția românească, criza morală e legată de procentul mic de adulare a operelor culturale recente.
Pentru presa din România, total aservită serviciilor de informații și grupurilor de interese străine, criza morală e legată de faptul că nu ne lăsăm total manipulați de ea, că mai avem încă pusee de neîncredere și rezistență la intoxicare.
Pe scurt, minciuna, fărădelegea și nimicnicia impun, cu glasurile tuturor instituțiilor Statului și ale Presei, propria variantă de criză morală a poporului român: criza faptului că poporul român, în ciuda masivelor investiții în demoralizarea lui, mai respiră încă!! Scandalos! Să pompezi atâta pornografie, de toate felurile, atâta miciună și murdărie sufletească, de aproape trei decenii, și poporul român încă nu s-a înecat! Unde e celebra eficiență germană a U.E.? 

Biserica este singura instituție care poate și trebuie să salveze, mai întâi, adevărata CRIZĂ MORALĂ a omului: așa cum lumea are rezervații în care mai pot fi văzute și atinse diferite specii pe cale de dispariție, așa și Biserica este o rezervație naturală a sufletului omenesc, unde mai poată fi văzută și atinsă, o autentică CRIZĂ MORALĂ, cea NESECULARIZATĂ, NEPOLITIZATĂ,  adică pe cea determinată de încălcarea legii lui Dumnezeu, legea funcționării normale a sufletului omenesc.
Într-o lume care face totul pentru a înnăbuși și lichida orice CRIZĂ MORALĂ autentică, care ar putea trezi omul din vraja morții sufletești, Biserica este singura instituție ce are ca misiune provocarea unei cât mai puternice CRIZE MORALE în indivizi, atât de puternică încât să spargă mormântul individualismului și să învieze persoana; căci odată cu persoana înviază lumea și viața, REALE,  ale Omului.

Cu ani în urmă scriam că avem o legiune de crize, economică, politică, culturală, socială, educațională, etc. care încearcă să acopere prin corul lor, glasul CRIZEI MORALE, declanșată de Evanghelia Bisericii și desăvârșită mântuitor de Tainele Bisericii.
Azi, constat cu tristețe, că Biserica însăși fabrică somnifere pentru conștiință, ba chiar acolo unde evlavia somniferă pe care o produce în prezent nu are succes în avortarea CRIZEI MORALE, apelează la psihologia seculară.
Este desăvârșirea unui proces degenerativ care a început în comunism, când instituția bisericească a sacrificat puterea de a declanșa CRIZA MORALĂ a conștiințelor, pentru salvarea logisticii sale: a sacrificat sufletul credinței sale, pentru salvarea trupului credinței sale.
De aceea ne uimim astăzi de ineficiența Tainelor: căci lipsește din oameni tocmai ceea ce Sfintele Taine hrănesc și potențează până la desăvâșita desprindere de lume a inimii: CRIZA MORALĂ.
Dar, mai sunt în Ortodoxia contemporană cei neștiuți 7000 de creștini care nu și-au plecat genunchii în fața duhului compromisului, asasinul CRIZEI MORALE și astfel, al Pocăinței.
Mai sunt încă, neștiuți de nimeni, urmașii duhovnicești ai Sfinților din Închisorile comuniste, ai celor care nu și-au plecat genunchii în fața Comunismului, ci în fața Crucii....
Dacă le citești biografiile, poți descoperi că viețile lor conțin acelaș adevăr esențial ca și viața femeii din Samaria: că APA VIE a lui Hristos e dorită și primită, cu adevărat, doar de setea morală....

3 comentarii:

  1. 2. Întoarce-te, Israele, la Domnul Dumnezeul tău, că tu te-ai poticnit din pricina fărădelegii tale!
    3. Găsiţi rugi de pocăinţă, întoarceţi-vă către Domnul şi-I ziceţi Lui: "Iartă-ne orice fărădelege, ca să ne bucurăm de milostivirea Ta şi să aducem, în loc de tauri, lauda buzelor noastre:
    4. Asiria nu ne va scăpa, noi nu ne vom mai sui pe cai şi nu vom mai zice către lucrurile mâinilor noastre: "Tu eşti Dumnezeul nostru", căci numai la Tine găseşte orfanul milă". (Osea)

    RăspundețiȘtergere
  2. Criza morala autentica este ceea ce Dumnezeu sigur incearca, in viata fiecarui om sa declanseze. Sunt convinsa ca Dumnezeu da semne fiecarui om pentru declansarea unei astfel de crize, independent de inselaciunile si compromisurile care ii sunt servite omului de catre "lume". Nu vom putea la judecata sa spunem ca nu mi-ai dat de inteles, Doamne, ca trebuie sa fiu un cu totul altfel de om, bun, bland, smerit, iubitor, curat cu inima ; pentru ca Dumnezeu ne da semne de toate felurile si ne si zgaltaie bine-bine pe fiecare, pentru declansarea acestei crize. Nu cred ca este mai darnic in semne cu unii decat cu altii. Trebuie doar sa VREM, la acele momente "cheie"din viata noastra, sa VEDEM : sa avem taria de a ne uita in haul inimii noastre, in intunecimea sufletului nostru si sa incercam sa...revolutionam existenta noastra, incat sa putem deveni compatibili cu Imparatia... Poate e prea mult spus... Oamenii sunt in riscul permanent de a nu se uita in sus, la Dumnezeu, de a nu Il cauta, de-a-L uita, de a nu se uita in ei insisi cu adevarat, de a nu se cunoaste, de a nu vrea sa se cunoasca, in riscul ca viata sa-i fure cu totul in caruselul ei...Suntem in riscul de a nu vedea decat raul din ceilalti, de a nu vedea mai niciun bine..! Suntem in inselarea de a vedea raul din jur, de orice fel, si a fi orbi in privinta raului din inima noastra, din tarcul nostru strict personal. Asta este suficient daca pricepem, ca acea criza morala autentica incepe cu MINE, nu cu ceilalti, nici chiar cu..."BOR-ul" de care este la moda sa vorbim. BOR-ul este format din..oameni, fiecare om cu propria lui CRIZA MORALA autentica, inca nedeclansata. Ce e de facut ? De unde sa apara scanteia care sa ne zguduie adancurile amortite, viata de compromis a fiecaruia ? Oare sa fie mantuirea noastra un demers, de mana cu Dumnezeu, spre noi insine, spre Imparatia Cerurilor din interiorul fiecaruia, cu staruinta, cu curaj, cu hotarare, indiferent de ceea ce se prabuseste in jur ? Nu, nu poate fi asa. De iubire nu putem "scapa" ! Trebuie sa ne iubim aproapele, oricare ar fi "pe cale", pe Cale... Nu putem sa ajungem in Imparatia lui Dumnezeu decat cu iubire, prin iubire, chiar acea iubire de vrajmasi pe care o cere Mantuitorul ! Si cu Sfintele Taine, fara de care adancurile noastre intunecate nu se pot transforma cu adevarat, nu pot fi cuprinse de lumina, pace, bucurie. Repet si CRED ca acea CRIZA MORALA autentica o declansaza Dumnezeuin fiecare, la momentul potrivit. Sa speram ca omul poate fi "pe receptie", macar in ultima ora a vietii lui, sa auda glasul lui Dumnezeu..; desi este atat de trist sa-L auzi pe Dumnezeu dupa ce toata viata te-a strigat, ti-a soptit, ti-a cantat, a plans la usa inimii tale..!

    RăspundețiȘtergere
  3. Domnul ne spune limpede sa intelegem semnele vremurilor.
    Acum,rugaciunea nu mai poate si de aceea nu mai trebuie sa lucreze la nivelul structurilor egotice de orice fel - familiale,sociale,nationale,religioase - ci numai la cel al naturii adamice.Doar acolo mai poate intra in sinergie cu lucrarea Duhului,in plina si actuala desfasurare,de expulzare/dezvaluire/purgare din subconstientul colectiv al Omului/Adam,a marii iluzii adunate de mii de ani si intrata in metastaza,a Ingerului cazut care stie ca are putin timp.Orice altceva este nelucrator.In fapt lucrarea reala este exclusiv a Domnului.Ma refer aici la crestinii deplin constienti duhovniceste si care cunosc in integralitatea sa Cuvantul Sau,asa cum este,nu adaptat/edulcorat/interpretat dupa necesitati - individuale,familiale,sociale,nationale,bisericesti...A sosit timpul cernerii decisive si finale,care va lucra pana la dimensiunea libertatii/vointei/alegerii personale - Chipul dumnezeiesc in Om.Iar vectorul acestei alegeri nu poate fi decat NUMAI Domnul.ORICE ALTCEVA va fi supus disolutiei.Dar Domnul insusi vegheaza si lucreaza si din cel mai mare rau poate face cel mai mare bine,a mai facut-o si o va mai face.Este Taina Sa exclusiva.

    RăspundețiȘtergere

crez artistic

poezia e vorbirea noastră obișnuită cotidiană... dar așa cum sună în noi după ce Numele lui IISUS a golit-o de gânduri și-a umplu...