miercuri, 2 august 2017

Crucea de pe brutărie. O tâlcuire ca o teslă în ... sau în conștiință, în funcție de cititor

Dumnezeu nu S-a făcut Om ca să rezolve problemele lumii căzute.
De aceea, spre deosebire de toți ceilalți oameni, după ce a vindecat de toate bolile cu putință, nu și-a deschis o clinică particulară. După ce a înmulțit pâinile și peștii, nu a deschis un lanț de brutării și pescării, și nici măcar o cantină socială.
Fraților care au venit la El ca să le rezolve litigiul funciar, le-a spus că n-are nici o legătură cu asta. A refuzat să fie judecător sau notar.
De Iisus nu e legată nici o reformă, de nici un fel. El n-a venit ca să înbunătățească viața oamenilor, să repare și să optimizeze o lume disfuncțională, n-a venit să pună petice noi la o lume veche: El a venit ca să-i scoată pe oameni din această lume, să le dezlege bolovanul acestei lumi de gâtul sufletelor, căci lumea căzută tocmai asta e, bolovanul care ne trage sufletele în iad, în nesfârșirea căderii....
Legătura sufletului cu bolovanul-lume naște ceea ce numim psihism sau viață sufletească, adică ansamblul tuturor gândurilor, simțămintelor și dorințelor omului lumesc, după cele trei facultăți ale sufletului. Iar acest psihism este păcătos în întregime, pentru că este, în totalitate și, în principiu, o prăbușire în neant. Toate dorințele, ideile și sentimentele psihismului nostru poartă amprenta fatală a căderii, toate sunt cu vectorul lor în jos, spre Abis: de exemplu, ne iubim și vedem că minunatul sentiment al iubirii duce, realmente în iad sau aduce, realmente, iadul pe pământ. Vedeți, un pic, statisticile divorțurilor, printre sute-de-statistici....
Iisus n-a venit să înbunătățească relațiile omenești, ci să le răstignească și să le învieze. Să le dea o altă lume.
El n-a venit pentru ca să înbunătățească psihismul oamenilor, nu e nici psihiatru, nici psiholog, nici trainer de dezvoltare personală. El nu-i fericește pe cei cu sentimente bune și idei pozitive. Nu laudă dorințele bune ale oamenilor, nu are, de fapt deloc încredere în omul psihic, în omul ideilor, dorințelor și afectelor.
El îi fericește pe cei săraci cu duhul . Doar pentru aceștia Evanghelia, este într-adevăr o Veste bună. Pentru creștinul ”psihic”, doar o lectură grea și plicticoasă. un ”canon”...
Hristos înviază, spală și învață să umble și să trăiască DUHUL omului. El resuscitează și îmbogățește DUHUL omului, ”omul ascuns al inimii” cum spune Apostolul Petru, adică exact Apostolul căruia i s-a spus, de către Iisus, piei satană!, tocmai pentru psihismul lui. Căci numai DUHUL omului prinde gândurile lui Dumnezeu, iar acel Petru care Îi spunea lui Dumnezeu să nu facă ce Și-a propus, nu era decât omul-psihic în general, noi toți, cei plini de gânduri, simțiri și pofte ca hoitul de viermi; căci sufletul nostru căzut asta e, un hoit devorat de duhurile văzduhului ca un cadavru de viermi....
De-aceea omul normal e pustnicul, omul care lasă lumea ca să scape de psihismul ei, care taie cu Sabia Duhului, orice gând, orice poftă, orice sentiment; cel care zdrobește de Piatră, de Hristos, toți acești prunci ai Babilonului, născuți din curvia sufletului nostru cu Satana. Ca să parafrazăm Psaltirea.

Cazul preotului-ateu nu mă miră. Marele Asasin al Popoarelor, Stalin, era absolvent de Seminar teologic. Sunt oameni, majoritatea, care intră în Biserică, până la nivel de doctorat în teologie chiar, pentru realizarea-de-sine, pentru psihismul lor, oameni al căror duh rămâne în comă o viață întreagă. Aceștia sunt catastrofa Bisericii; lor le datorăm scolasticismul, pietismul și toate celelalte interpretări și instrumentări sufletești ale Creștinismului, adică toată deturnarea Evangheliei. Lor le datorăm ridicarea lumescului la rang de dogmă în Biserică. Un absolvent de Teologie îmi spunea zilele acestea că, la festivitatea de absolvire a masteratului, toți colegii lui i-au vorbit despre bani și destinații de vacanță. Atât.

Dumnezeu nu S-a făcut Om ca să rezolve problemele omului căzut, ci ca să-i scoată sufletul din Cădere. Nu a venit ca să înbunătățească o epavă, ci să-i salveze pe călători, pe o altă navă numită Împărăția Cerurilor. El n-a venit să împiedice scufundarea lumii în Iad, ci să-i salveze pe oameni înainte ca lumea să se scufunde, cu totul, în infern.
Iar Dumnezeu salvează oameni apucându-i de duhul lor cu Duhul Său și trăgându-i la bordul Împărăției Cerurilor. De obicei noi numim asta Rugăciune. Dar oricine se uită la Rugăciune cu ochii deschiși de Hristos, poate vedea foarte limpede că este o ieșire din lume și din istorie. Este o viață în Duh, o viață în sine, nu un apendice spiritual al vieții lumești.
”Opriți istoria, cobor la prima!” spunea un poet șmecher, mare amator de jonglerii verbale, gurmand al cuvintelor, dar cu intuiții profunde ca orice poet....
Istoria nu se oprește decât în iezerul de foc. Avem doar posbilitatea de sări, cu Iisus, din mers. În Cer. Niciodată credința n-a fost altceva.
Dar bisericile de azi sunt pline de oameni care vor doar să circule cu vagonul religios al lumii, doresc și acest tip de confort....
Nu mă miră că preotul-ateu a schimbat trenul. Nici că credincioșii lui au aplaudat.
Căci sfârșitul nu va veni până nu va fi lepădarea de credință, cum spune Apostolul Pavel. Suntem în grafic. Suntem, individual și colectiv, în drum spre Sfârșit. Iar scăparea, unica, e de a muri cu Hristos, a muri față de lume, sărind din noi înșine, de a sări cu duhul din sinele psihic, din mers....

Iisus a fost și va fi întotdeauna răstignit pentru că nu și-a deschis brutărie...
Instituția bisericească, după 50 de ani de comunism, a ajuns la culmea înțelepciunii și la rafinamentul suprem al compromisului, adică la culmea ”bizantinismului ” său: brutăriile cu cruce. Sau cabinetele de psihologie cu cruce. Sau notariatele cu cruce. Sau spitalele cu cruce. Adică, cea mai creștinească trădare a lui Hristos, cea mai ortodoxă apostazie....
Iar toate aceste instituții lumești cu cruce au nevoie, spre a le administra, de preoți-atei.
Declarați sau nedeclarați.

Dar, în realitate, în instituțiile-cu-cruce se vând doar ștreanguri pentru suflete.
Le putem folosi în două feluri: ori le dăm Domnului Iisus să facă un bici din ele, un bici cu care să ne scoată lumea din duhuri; ori ne vom spânzura ortodox conștiințele, pentru construirea cu fonduri europene, a unei ortodoxii cât mai confortabile, prin care sufletul se poate integra cât mai lin în moartea veșnică.
Fonduri a căror sumă totală, oricum ai aduna, e de 30 de arginți.



3 comentarii:

  1. Tulburator ce spuneti ! Sa ne salvam sufletul (SOS, Doamne !)in aceasta lume care ne trage in jos! Si totusi se poate, cum au putut acei detinuti politici, acei sfinti ai inchisorilor, iubindu-si (unii !) vrajmasii...Sa sarim din mers, din acest "tren" al vietii inselatoare, cu Hristos, pentru Hristos, pentru Imparatie. Dar sarind, nu ne trezim dintr-odata in alta lume, direct in dimensiunea Iubirii; ci avem de parcurs DESERTUL propriului suflet, de cautat fantani de APA VIE, pana in Canaanul ascuns. Canaanul meu..., Canaanul tau...Canaanul nostru...Aceasta cautare, aceasta SETE, este deja o alta viata, aici, care ni se ofera, un drum fara intoarcere, odata ce ai sarit din "tren"cu Hristos... :)

    RăspundețiȘtergere
  2. ''De-aceea omul normal e pustnicul, omul care lasă lumea ca să scape de psihismul ei, care taie cu Sabia Duhului, orice gând, orice poftă, orice sentiment; cel care zdrobește de Piatră, de Hristos, toți acești prunci ai Babilonului''
    Este exact gandul care mi-a venit la o postare mai din urma a ta,unde concluzionai ca e bine omul sa faca cat mai multi copii,crestini pentru lumea de azi.Am renuntat atunci sa-l exprim,iata ca il regasesc formulat chiar de tine.
    Au trecut vremurile cand puteau fi valabile asemenea atitudini,lasand la o parte faptul ca ele au fost totdeauna pandite de iluzia facerilor pe orizontala ale omului,pe care el niciodata nu le poate controla in destinul si confruntarea lor cu duhul lumii,riscand,ca de atatea ori,sa-i furnizeze in fapt hrana si energie.
    Singurul rod autentic al Omului este cel nascut din focul luptei pe Viata si pe Moarte dinlauntrul sau,dintre Imparatie si Abis,pe vectorul paradoxal al craniului de la radacina Crucii,al lui ''Eu Sunt'' din adancul Neantului.
    Din nefericire biserica a alunecat inexorabil de-a lungul istoriei in primul,singurul si cel mai mare pacat,pe care parintele Sofronie il defineste ca atare fara echivoc - este chiar pacatul primordial si recidivat al lui Lucifer - preluarea si distorsionarea Cuvantului lui Dumnezeu la Facerea si Rostul Omului.Si-a asumat fariseic pe marii parinti si sfinti,dar a urmat de facto iluzia Printului acestei lumi.Pentru ca Marea Cadere nu s-a produs odata,candva,ci este un fapt si act continuu care impregneaza intreaga tesatura a Existentei de la Inceputuri,de aceea reclamand pe masura,un fapt si un Act continuu de Trezvie si Constienta si Alegere al oricarei Fiinte Rationale,pana la Sfarsit.Domnul,asa cum spui nu ne-a rezolvat problemele,ci a urcat pe propria Cruce acest Neant al Iluziei si pozitivizmului,sau al obiectivarii Tainei,deschizandu-ne Calea pe care fiecare trebuie s-o insuseasca si urmeze insusi,Personal - in Cruce,in nebunia Crucii lui ''Eu Sunt'' din craniul de la radacina Ei...Greu Adevar,dar singurul Real,chiar Taina Fiintei Lui.Cum ar fi putut Dumnezeu sa Faca Totul din Nimic,ca si cum Nimicul ar fi putut fi vreodata Ceva ? Insa Taina Originii Acestei Iubiri nu s-a consumat si nu se va consuma in Veci,iata Prima si Ultima Temelie...a Omului,a Bisericii...
    p.s. Referitor la ''bizantinismul'' bisericii am comentat pe RazboiIntruCuvant ceva esentialmente similar,s-au suparat multi.
    Cu un amendament - extindeam problemele institutiei bisericesti de la inceputurile ei oficiale.
    http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/comentarii/?commauth=radhacross
    Citeam nu demult ingrozit pe la parintele Savatie despre reprezentarea Tatalui ''de-o juma' de hectar'' de pe cupola catedralei recent reconstruite din Moscova...dupa ''dezbateri teologice'' aprinse !

    RăspundețiȘtergere
  3. Doamna Radha,

    Biserica nu greseste, e infailibila fiind trupul lui Hristos Dumnezeu, iar "portile iadului nu o vor birui". Si nu Biserica "a alunecat inexorabil de-a lungul istoriei in [...] preluarea si distorsionarea Cuvantului lui Dumnezeu" , asumandu-i fariseic (sic) pe Sfintii Parinti (Doamne, ce hula!). Aceasta au facut-o cei care nu au iubit Adevarul ... diminuandu-L sau complectandu-L cu propriile inselari, cazand astfel in erezii, in inselatele pareri de sine. Iar Adevarul e Hristos, care e capul Bisericii si totodata si sursa infaibilităţii Bisericii. Iar mantuirea nu e posibila fara Biserica, fara rugaciunile ei. Asa ca nu oamenii sfinţesc Biserica, ci invers.

    Pentru mine, care sunt un talhar de cele sfinte, Biserica e ultima sansa, e Corabia ... Va rog sa nu mi-o furati tocmai dumneavoastra! Dumnezeu sa va miluiasca!

    P.S. De ce v-ati ales tocmai acest pseudonim? Stiati ca Radha este o zeiță hindusă, fiind insotitoarea zeului-demon Krishna?

    RăspundețiȘtergere

Evanghelistul

Am aflat pe Acela Care deschide Cerul in inima omului...